Amintiri din copilarie...Amintirile mele

Putini copii din ziua de azi mai stiu ce ii aia COPILARIE. Eu am avut parte de ea atata cat am avut, dar a fost frumoasa. Astazii copiii de 5-6 ani, joaca Fifa si Counter si mai stiu io cate jocuri ca nici nu am atatea degete sa le numar. Stau toata ziua inchisi in casa si nu se misca din fata computerului ca sa nu piarda jocu. Freaks... Cand vine vorba de copilaria mea, eu chiar am cu ce sa ma laud si despre ce sa povestesc. Eram o fetita atata de linistita, si, tot timpul in centrul atentiei si foarte adorata de cei din jur. Intodeauna am fost obisnuita ca toata atentia sa fie asupra mea. Nu o sa uit niciodata cand intr-o zi de vara, cand eram la tara la cules de porumb, toata lumea era foarte ocupata, si agitata, si nimeni nu avea timp de mine, eu, fain frumos m-am luat si m-am suit sus in cotarca si m-am aruncat in gol. Atunci agitatie... Stiu doar ca m-am trezit la spital si era plin de lume in jurul meu. Culmea... aveam si capu spart. Tin minte ca niciodata nu imi placea sa intru sau sa ies pe poarta, aveam foaaarte multa energie in mine, si imi placea sa sar tot timpu gardu, care era si de 3 ori cat mine. O data am ramas agatata acolo, cand incercam sa intru in curte, mai eram si singura pe deasupra acasa, am stat acolo atarnata pana a venit cineva sa ma ia de acolo. Altadata, nu stiu ce am facut si ce n-am facut, dar, am cazut de pe gard direct in cap, in curte, si desigur, iar mi-am spart capu. Alta obsesie de a mea, era sa nu cobor scarile, langa scari, aveam ceva bara de la vita de vie si imi placea sa imi dau drumu pe ea, culmea, o data sa intamplat sa nu nimeresc bara. O fost oribil momentu ala, toata m-am imprastiat pe jos. Sau, ce o fost penibil iar, cand mo obligat mami sa cobor scarile, si desi era prima data cand le coboram, m-am impiedicat si mi-am facut un cucui in frunte, ca 2 zile au tot ras copiii de mine la gradinita. Pentru alta boacana de a mea, pentru care am primit bataie, o fost cand am avut 5 ani. Trebuia sa am ceva serbare la gradinita, cum se termina anu sau asa ceva, ca nu mai stiu cum ii la gradinita. Mama imi luase niste pantofiori de lac negri foarte draguti. Era in perioada cand se baga gazul la noi pe strada, tati cunoscandu-i pe cei care se ocupau de asta, i-au lasat sa isi tina toate sculele la noi in curte. Eu, cu 1 zi inainte de serbare, am luat o pensula de acolo, si mi-am "pimpuit" dragutii mei pantofiori si i-am vopsit galbeni. Nici nu mai pomenesc, ca in ziua cu serbarea respectiva, fiind foarte revoltata pe bretonul meu, care, vezi Doamne imi intra in ochi, m-am pus sa il tai de una singura. Ii clar ca rezultatu nu o fost foarte incantator. Cand m-am vazut mai bine cum arat am inceput sa plang si nicicum nu am mai vrut sa ma duc la serbare. Altadata, tin minte ca era undeva dupa ultimele mele operatii la picioare, si, am fost la spital sa imi scoata ghipsu si sa imi puna pansament. Doctorita de la spital a zis ca pot sa fac baie, in sensu ca pot sa imi scot fasa aia si sa ma spal si sa o pun la loc. Culmea ca eu am inteles altceva. La cateva ore dupa ce am ajuns acasa, m-am dus sa ma joc, si cum doctorita mi-a spus ca pot sa ma spal acuma, eu, fain frumos mi-am pus nisip p picioare, apa, am mai pus si ceva noroi, si cand am realizat ca mi s-au murdarit fasele, m-am dus la robinetu din spatele casei, sa ma spal. Mi s-o infectat rau de tot operatia de la un picior atunci. Cand aveam in jur de 6 ani, nu mai mergeam la gradinita pe vremea aia fiindca nu mai ma primea educatoarea, stiu ca m-am dus sa o astept pe mami la autobuz, atunci trebuia sa vina de la lucru. Era o zi, ingrozitoare, afara ploua cu galeata si fulgera de numa, eu, fain frumos, mi-am luat umbrela sub brat, m-am suit pe bicigleta si m-am dus sa o astept pe mami. Am ajuns mai repede cu vreo 10 minute decat ar fi trebuit si desi afara ploua de numa, eu stateam cu umbrela in mana si nedesfacuta, fiindca in cele din urma umbrela era pentru mami. Eu eram doar cu o bluza subtire pe mine si in picioare aveam slapi, teoretic, trebuia sa vina vara, desi la mine a venit mai repede. Cand a coborat mami din autobuz si m-a vazut uda pana la chiloti si cu umbrela in mana inchis i-a venit sa ma stranga de gat. Atata de rau am putut sa ma racesc atunci de nu ii adevarat.Fata de alti copii, eu am avut copilarie, cu tot felu de nazbatii, si ce am scris aici, is doar cateva. Mi-ar placea sa aiba si altii asa copilarie fericita, cum multi dintre noi cred ca am avut, plina de nazabtii si aventuri...