




















Well, pozele mele is puse pe deviantart :P nu is nu stiu ce...da is pozele mele :D mai face omu si dinastea ;;) :P link-u ii http://dalia-vdv.deviantart.com :P have fun ;)
Deci, ca sa vezi cate se pot intampla intr-o singura noapte...
De la ora 19 si un pic, eram undeva prin Soho cu Teen Festu, pana primesc brusc de la Giulia un mesaj in care scria "Miscati curu ca stam la masa cu despot" (ea o scris despot cu "d" mic). Atata mi-o mai trebuit. De pe strand din Soho pana in Fronti, cu tot cu spasmofilia mea si restu bolilor am luat-o la fuga de nici eu nu imi dau seama cum am ajuns asa de repede, da o meritat. Ajunsa acolo, intru in Fronti, ghici cine statea la masa rezervata de Giulia, Tavi Pilan si Adi Despot, phhh, gata am fost. M-am pus si eu pe undeva la masa, la care ma intreaba Bee de caietu meu cu Vita De Vie daca nu il am la mine, si ii zic ca nu, ca am poza numa pe aparat cu caietu cum am facut mai de mult si ii dau la Bee aparatu, Bee ii da aparatu la Tavi si Tavi ii da aparatu la Despot. Se tot uita Despot la poza si o studiaza, la care zice "ce ii asta?" se mai uita un pic "ce ii ala?" la care Tavi razand zice "ala esti tu", o ramas asa putin socat Adi :)). Dupa ceva timp imi scot telefonu, ma uit la ceas si il las pe masa, la care Bee vede poza mea de pe ecranu telefonului cu Despot, Bee ii arata telefonu la Tavi, Tavi ii arata telefonu la Adi, la care Adi "Ba, asta-s io, da imi place ca am iesit bine in poza", la care ii zic ca am si tablou cu ei la mine in camera, la care o inceput sa se uita foarte ciudat la mine si sa ma intrebe daca mi se pare ca is sanatoase chestiile astea. Atata mi-o mai trebuit si am ramas foarte dezamagita de el, dupa un tip am stat langa el da nici n-am scos niciun sunet, numa fiindca mo luat asa la 11 m cu chestia cu pozele.
Dupa aia, imi iau inima in dinti si nu stiu ce l-am intrebat si am inceput sa vorbesc cu el, phhh, ce om :X. Era o faza cand din cauza faptului ca nu ne auzeam si ne tot "sopteam" la urechi cand aveam ceva de zis, so intamplat ca ne-am intors in acelasi timp si ne-am oprit asa fata-n fata gata de un pusic dulce cu Adi Despot ;;) da pauza ... Asta era faza la care Giulia era sa scape aparatu din mana (aparatu meu de altfel :-W) si Manu se prapadea de ras.Nu la mult timp dupa aceea, o inceput sa se stranga toata Vita De Vie la noi la masa si uite asa, cand eu si Giulia ne tot plangeam ca nu gasim mai pe cineva sa luam cu noi la masa, ne-am pomenit cu trupa la masa noastra. Dupa aia a inceput concertu si desigur ca am fost acolo in primu rand sa ma zbengui. M-ma intalnit si cu Anda din Valcea pe care n-am mai vazut-o de secole. Cand o cantat Vita melodia mea preferata (Liber) la sfarsit mi-o luat aparatu din mana si o pus pe filmat si o filmat cand o cantat partea aia de sfarsit cu "Nu-i pentru haina mea". Mnoa drace, mai atata mi-o trebuit ca sa ma ud si mai rau decat am fost :)). La sfarsit, dupa concert, m-am dus la el sa ii duc painea care o ramas la noi pe masa si era pentru el si cand mo vazut mo luat in brate si mo pupat pe frunte si zice catre mine "Ce dulce esti" mnoa, asta chiar o pus punct la toata seara. O fost mega tare, si pentru cei care nu ai venit: SA VA FIE RUSINE BAH! :D

Sa-ti spun? Sa tac? Sa astept?
Ma pierd prin gandurile mele ce-mi dau o neliniste totala, ma pierd in pasii mei marunti si in frica ce ma inconjoara, ma pierd pana si in graba fiorului din trupul meu. Mi-a fost de-ajuns un singur gand sa ajung sa ma simt atat de fragila si de neisemnata. Mi-a fost de-ajuns sa ma gandesc la tine...
Ma asez in graba sa-ti scriu fiindca trebuie sa iti spun tot.
Pe o pagina rupta din visele sperantzelor mele incep sa-ti scriu. Ma opresc. Stau. Sa-ti spun? Sa tac? Sa astept?
Astept...e mai bine asa.
E mult mai bine asa. Mi-e teama sa nu pierd tot. Nu vreau sa-ti pierd gustul de pe buzele mele, mirosul de pe patul meu, prezenta ta nevazuta din camera mea, mi-e frica sa te rupi din visele mele, din gandurile mele. Mi-e frica...
Ma feresc sa-ti vorbesc deoarece cuvintele de pe buzele mele sunt mult prea stange si nu vreau sa gresesc, nu vreau sa te ranesc, nu vreau sa te vad plecand...
Mi-e teama sa tac, mi-e teama sa vorbesc, mi-e teama pana sa te si ascult sa nu ma pierd prin sirul cuvintelor tale, si prin neintelesul lor. Sunt prea multe lucruri facute, vazute, auzite, simtite, dar sunt mult prea multe lucruri nespuse...
Dar sa-ti spun? Mai bine tac...
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor sa aud bataile inimii tale atunci cand ma strangeai in brate, mi-e dor sa ma alinti cu ale tale vorbe dulci si calde, mi-e dor de sarutarile tale, mi-e dor de toate si de tot...
Vreau sa aud din nou timbrul vocii tale soptindu-mi in fiecare dimineata "iubito...".
Nu vreau sa ajung sa spun "daca ti-as spus..."
Nu vreau sa ma gandesc la "cum ar fi fost..."
Sa tac? Acum nu...Iti spun!
Iti spun...Te iubesc!
Vita De Vie - "Rahova"
Zone Record
1997
Vita De Vie - "Fenomenal"
Vita De Vie - "Exxtra"
Vita De Vie - "Doi"
Vita De Vie - "9704"
2007Vita de Vie este o formatie profesionista care prefera sa lucreze trei ani pentru un album decat sa apara cu un material slab, o trupa care nu suporta playback-ul si pe cei care il practica, o muzica plina de insemnatate, niste oameni minunati care stiu sa aprecieze atunci cand sunt la randul lor apreciati.
Membrii fondatori sunt cei doi Sorini: Pupe si Danescu care alaturi de chitaristul Vrabie, Pepino si Bodo au avut ca prima-piesa "Te voi rapi". La foarte scurt timp formula se schimba in Pepino-Danescu-Despot-Jojo-Pupe. A fost si o piesa, "Ora 6" despre care nu se stie foarte mult, ea nefiind inregistrata.
In ’96 trupa semneaza un contract cu Zone Records, si apare pe piata primul album "Rahova". Un album de debut, aparut sub forma de caseta nu in foarte multe exemplare la care s-au adunat si copiile piratate, si astfel vanzarile nu sunt extraordinar de mari. La foarte scurt timp dupa primul album, Pepino paraseste formatia si in locul sau vine Mircea “Burete” Preda.
Urmeaza o pauza intre albume de doi ani, perioada in care formatia a participat la un mare turneu: Hollywood Rock Tour, astfel Vita de Vie incepe sa se remarce pe planul muzical romanesc si in 1998 este nominalizata la doua categorii la Premiile Ballantine’s. Vita de Vie semneaza atunci un contract cu MediaPro Music.
Formatia pleaca in Germania pentru a inregistra intr-un studio bine pus la punct. O miscare foarte buna pentru VDV, deoarece... la premiile OTTO, Vita de Vie este desemnata in 2000 drept cea mai buna trupa rock.
Urmeaza o perioada de schimbari pentru formatie. Eugen “Jojo” Vasile si Sorin Danescu se casatoresc la diferenta de cateva saptamani. Formatia reuseste sa-si deschida un studio de inregistrari, lucru pe care il doreau de multa vreme. Chitaristul Jojo paraseste formatia pentru a-si urma sotia in strainatate.
Au loc preselectii la studio-ul proaspat deschis si astfel Cezar intra in Vita de Vie. In 2001 apare si cel de-al treilea album, Exxtra album diferit de celalte in primul rand prin colaborarile realizate cu K-gula, Ganja, Parazitii si Suie Paparude, plus piesa "Liber" dedicata fostului chitarist.
Lansarea albumului este precedata de un videoclip pentru piesa “Sunetul mai tare” a carui vedeta este o masina, Mini Morris Inocentti apartinand lui Sorin Danescu si care ulterior a fost subiectul unei tombole in urma careia fondurile revenite au fost donate unei case de copii iar cineva s-a ales cu masina respectiva.
La putin timp, colaborarea cu Parazitii se intensifica si dupa ce astia apar cu piesa "Shoot yourself" in care ataca formatiile care fac playback si rimele despre mare/soare, tine/mine/rotine, piesa la are participa si Adrian Despot.
Cateva lucruri despre membrii trupei: Adrian Despot s-a nascut pe 21 martie 1976 la Felnac (Arad). "Am 25 de ani, sunt Berbec dupa Zodiac si cant rock.
Asta ar fi despre mine." Spune ca s-a nascut pe muzica celor de la Beatles (tatal lui avea - raritate pe atunci - un magnetofon si trei benzi doar cu Beatles), sub influenta mamei care ar fi vrut ca baiatul ei sa se faca actor, Adrian scrie doua poezii si o proza, recitand pasaje din acestea in public la un muzeu. In clasa a V-a parintii il dau la cursuri de chitara clasica, motivul declarat fiind "pentru ca pe baiat sa-l placa fetele".
Cezar Popescu este din Curtea de Arges, s-a nascut pe 2 noiembrie 1980 si canta de 5 ani la chitara. Prima data a cantat la bas si cand s-a apucat de chitara canta printr-o statie de bas. Cezar a fost cooptat in Vita de Vie in urma unei preselectii, atunci cand fostul chitarist Jojo a plecat in strainatate.
Este un profesionist innascut, are doar 21 ani, este student la Facultatea de Sociologie iar preferintele lui muzicale se intind de la rockul greu pana la Satriani si Vai.
Sorin Danescu este un lider/purtator de cuvant al formatiei, lucru care il demonstreaza si porecla pe care a capatat-o atunci cand fiind intr-un restaurant cu ceilalti membrii ai formatiei a fost abordat de niste lautari care au cantat "special pentru Nashu'". S-a nascut pe 27 februarie 1967, este un impatimit al sporturilor, din CV-ului: campion la ski, a facut snowboarding, inot, o gramada de sporturi, studii - a absolvit TCM-ul. A colaborat cu mai multe formatii printre care Iris la albumul "Luna plina".
Alaturi de Adrian, Sorin este creierul din spatele pieselor Vita de Vie, cei doi isi impart intre ei pe cele trei albume versurile sau linia melodica. Nascut la data de 18 decembrie 1971, Mircea "Burete" Preda este de 5 ani basist la Vita de Vie. Burete a avut cam cea mai incarcata cariera in domeniul muzicii dintre toti cei 5 membri. El a cantat “toata viata lui” dupa cum spune Sorin Danescu, pasiunea sa majora fiind muzica, ce-l acapareaza aproape total si de care nu simte nevoia sa se detaseze.
A cantat in Voltaj, Metrock, Quartz, Directia 5, in anii de glorie pe cand stilurile cantate erau complet diferite de cele care se aud azi. Porecla a primit-o datorita calitatii lui de a absorbi tot (in materie de bauturi - cu precadere distilate) fara a se vedea pe afara.
Sorin “Pupe” Tanase, cel mai batran membru al formatiei si cel mai din spate om de pe scena, nascut pe 19 august 1966, Pupe este responsabil cu toba mare la Vita de Vie. A terminat Facultatea de Transporturi Auto. A cantat pentru o perioada buna de timp pe vapoare de croaziera care mergeau spre Suedia la un set (personal) de tobe electrice alaturi de Bodo (actual Proconsul) unde fiecare seara se termina cu show-uri memorabile. De atunci Bodo a ramas cel mai bun prieten al sau.
Putini copii din ziua de azi mai stiu ce ii aia COPILARIE. Eu am avut parte de ea atata cat am avut, dar a fost frumoasa. Astazii copiii de 5-6 ani, joaca Fifa si Counter si mai stiu io cate jocuri ca nici nu am atatea degete sa le numar. Stau toata ziua inchisi in casa si nu se misca din fata computerului ca sa nu piarda jocu. Freaks... Cand vine vorba de copilaria mea, eu chiar am cu ce sa ma laud si despre ce sa povestesc. Eram o fetita atata de linistita, si, tot timpul in centrul atentiei si foarte adorata de cei din jur. Intodeauna am fost obisnuita ca toata atentia sa fie asupra mea. Nu o sa uit niciodata cand intr-o zi de vara, cand eram la tara la cules de porumb, toata lumea era foarte ocupata, si agitata, si nimeni nu avea timp de mine, eu, fain frumos m-am luat si m-am suit sus in cotarca si m-am aruncat in gol. Atunci agitatie... Stiu doar ca m-am trezit la spital si era plin de lume in jurul meu. Culmea... aveam si capu spart. Tin minte ca niciodata nu imi placea sa intru sau sa ies pe poarta, aveam foaaarte multa energie in mine, si imi placea sa sar tot timpu gardu, care era si de 3 ori cat mine. O data am ramas agatata acolo, cand incercam sa intru in curte, mai eram si singura pe deasupra acasa, am stat acolo atarnata pana a venit cineva sa ma ia de acolo. Altadata, nu stiu ce am facut si ce n-am facut, dar, am cazut de pe gard direct in cap, in curte, si desigur, iar mi-am spart capu. Alta obsesie de a mea, era sa nu cobor scarile, langa scari, aveam ceva bara de la vita de vie si imi placea sa imi dau drumu pe ea, culmea, o data sa intamplat sa nu nimeresc bara. O fost oribil momentu ala, toata m-am imprastiat pe jos. Sau, ce o fost penibil iar, cand mo obligat mami sa cobor scarile, si desi era prima data cand le coboram, m-am impiedicat si mi-am facut un cucui in frunte, ca 2 zile au tot ras copiii de mine la gradinita. Pentru alta boacana de a mea, pentru care am primit bataie, o fost cand am avut 5 ani. Trebuia sa am ceva serbare la gradinita, cum se termina anu sau asa ceva, ca nu mai stiu cum ii la gradinita. Mama imi luase niste pantofiori de lac negri foarte draguti. Era in perioada cand se baga gazul la noi pe strada, tati cunoscandu-i pe cei care se ocupau de asta, i-au lasat sa isi tina toate sculele la noi in curte. Eu, cu 1 zi inainte de serbare, am luat o pensula de acolo, si mi-am "pimpuit" dragutii mei pantofiori si i-am vopsit galbeni. Nici nu mai pomenesc, ca in ziua cu serbarea respectiva, fiind foarte revoltata pe bretonul meu, care, vezi Doamne imi intra in ochi, m-am pus sa il tai de una singura. Ii clar ca rezultatu nu o fost foarte incantator. Cand m-am vazut mai bine cum arat am inceput sa plang si nicicum nu am mai vrut sa ma duc la serbare. Altadata, tin minte ca era undeva dupa ultimele mele operatii la picioare, si, am fost la spital sa imi scoata ghipsu si sa imi puna pansament. Doctorita de la spital a zis ca pot sa fac baie, in sensu ca pot sa imi scot fasa aia si sa ma spal si sa o pun la loc. Culmea ca eu am inteles altceva. La cateva ore dupa ce am ajuns acasa, m-am dus sa ma joc, si cum doctorita mi-a spus ca pot sa ma spal acuma, eu, fain frumos mi-am pus nisip p picioare, apa, am mai pus si ceva noroi, si cand am realizat ca mi s-au murdarit fasele, m-am dus la robinetu din spatele casei, sa ma spal. Mi s-o infectat rau de tot operatia de la un picior atunci. Cand aveam in jur de 6 ani, nu mai mergeam la gradinita pe vremea aia fiindca nu mai ma primea educatoarea, stiu ca m-am dus sa o astept pe mami la autobuz, atunci trebuia sa vina de la lucru. Era o zi, ingrozitoare, afara ploua cu galeata si fulgera de numa, eu, fain frumos, mi-am luat umbrela sub brat, m-am suit pe bicigleta si m-am dus sa o astept pe mami. Am ajuns mai repede cu vreo 10 minute decat ar fi trebuit si desi afara ploua de numa, eu stateam cu umbrela in mana si nedesfacuta, fiindca in cele din urma umbrela era pentru mami. Eu eram doar cu o bluza subtire pe mine si in picioare aveam slapi, teoretic, trebuia sa vina vara, desi la mine a venit mai repede. Cand a coborat mami din autobuz si m-a vazut uda pana la chiloti si cu umbrela in mana inchis i-a venit sa ma stranga de gat. Atata de rau am putut sa ma racesc atunci de nu ii adevarat.Fata de alti copii, eu am avut copilarie, cu tot felu de nazbatii, si ce am scris aici, is doar cateva. Mi-ar placea sa aiba si altii asa copilarie fericita, cum multi dintre noi cred ca am avut, plina de nazabtii si aventuri...
De ce imi place mie sa stau printre "rockeri nespalati" cum le zice majoritatea..
Pentru inceput, is niste oameni la fel ca restu, se nasc si in cele din urma mor.
"Rockerii" cred ca is cele mai calumea fiintze peste care am dat vreodata. Nu stau niciodata sa te judece dupa felu in care te imbraci sau dupa felu in care areti sau vorbesti, cum fac altii.
Roackerii, te primesc intodeauna cu bratele deschise. Atata timp cat esti om cu ei si ei is oameni cu tine. Pana si ala care arata cel mai infiorator, de fapt, ajungi sa descoperi ca ii o persoana sensibila. Intr-o rockoteca poti sa mergi oricand, imbracat oricum, cu cine vrei, fara ca sa vezi ca toata lumea se intoarce la tine si incepe sa vorbeasca despre hainele tale care nu is de firma sau ca ai venit intr-un loc de genu si nu esti imbracat adecvat, sau mai ales sa rada de cum esti imbracat si sa iti bage de vina pentru faptu ca nu ai asortat culorile de pe tne, si ca pantofii tai nu se potrivesc cu accesoriile si mai stiu io cate.
Fiindca ei is oameni calumea si cu capu pe umeri care realizeaza faptu ca ii aiurea sa porti numa haine de firma si sa fi intodeauna in trend. In cele din urma, tot intre 4 scanduri ajungem toti. Sau nu? Fiindca un rocker, asa "nelipsit de sentimente" cum ii vazut, stie sa fie cel mai dragut cand iubeste si sa fie cat mai atent cu tine. Fiindca stie sa te asculte atunci cand ai nevoie de cineva si are rabdare cu tine. Fiindca ei stiu ca nu hainele si banii il fac pe om, ci oamenii fac banii si hainele.
Nu-mi dau seama de ce is considerati nespalati, i just don't get it, is chiar mai curati decat multi dintre noi. Spre informarea voastra, roackerii put foarte frumos. Poate ca cei care is nespalati, de fapt simteau mirosu lor de putoare imbietoare, si aveau impresia ca roackerii put urat. Lame people...
Ei nu se imprietenesc cu tine fiindca ai un statut social mai bun. Fiindca eu nu-s rockerita, da intodeauna m-au primit printre ei cu bratele deschise, si stiu sa se distreze si sa isi traiasca viata. Fiindca eu ascult de toate si ma imbrac cum imi place, dar niciodata nu m-au criticat. Fiindca ei stiu cum sa fie OAMENI, lucru pe care putini il stiu. Fiindca ei is "marginalizati" de altii, fiindca nu is ca ei, dar, de fapt sunt toti o familie...
Pentru asta iubesc io roackerii aia nespalati !